Dreams of an Architect: Charles Rennie Mackintosh

Charles Rennie Mackintosh, 1893

Arhitect, designer si pictor, Charles Rennie Mackintosh a ramas o figura emblematica in istoria arhitecturii moderne datorita contributiei sale de o mare valoare si originalitate la miscarea Art Nouveau. In cadrul grupului “Cei Patru din Glasgow” Mackintosh, alaturi de Herbert MacNair si surorile Macdonald, s-a afirmat in cadrul scolii de arta din Glasgow, aducand orasul pe harta productiei europene de arta si constituind o remarcabila influenta pentru artistii si arhitectii de pe Continent.

Charles Rennie Mackintosh s-a nascut in Glasgow in data de 7 iunie 1868, fiind al patrulea din cei 11 copii ai lui William McIntosh, comisar de politie, si ai sotiei acestuia, Margaret Rennie. A studiat la Reid’s Public School si la Allan Glen’s Institution. In domeniul arhitecturii a debutat in 1884, la varsta de 16 ani, ca ucenic al lui John Hutchison, acceptand ulterior postul de proiectant pentru arhitectii Honeyman&Keppie, in 1889, unde l-a avut drept coleg pe Herbert MacNair.

Pastrand insa un viu interes pentru arta, dupa 1885 si-a completat studiile prin participarea la cursurile de seara ale Scolii de Arta din Glasgow, sub indrumarea directorului Francis Newbery. Dand curs talentului sau a castigat numeroase concursuri si premii, printre care prestigioasa bursa de studii “Alexander Thomson” in 1890, care i-a permis sa faca un tur al Italiei.

In jurul anului 1892, Mackintosh si colegul sau Herbert MacNair au facut cunostinta cu surorile Macdonald, Margaret si Frances, prin mijlocirea directorului Francis Newbery, care a remarcat similaritati in lucrarile lor. In ciuda faptului ca era logodit cu Kessie Keppie, sora angajatorului sau, Charles a rupt logodna cu aceasta si a ales-o ca sotie pe cea care il va inspira si sustine pe tot parcursul carierei sale, casatorindu-se cu Margaret pe 22 august 1900, dupa ce Herbert si Frances se casatorisera cu un an inainte. Cei patru au lucrat in colaborare incepand cu 1894 si au ajuns figuri proeminente ale stilului Glasgow, fiind cunoscuti in epoca sub numele de “Cei Patru din Glasgow".

Margaret Macdonald Mackintosh, 1901

Influentele ce se resimt in creatia arhitecturala a lui Mackintosh vin din mai multe directii. Traind pentru cea mai mare parte a vietii in Glasgow, un oras cu o economie bazata pe industrie si comert, Mackintosh a fost influentat de ideile moderniste, aparute in Europa in acea perioada. Acestea tinteau catre viitor, dorind sa ofere raspunsuri adecvate societatii industriale si preluand de la aceasta caracteristici precum eficienta si economia. In cazul arhitecturii, stilurile istorice si ornamentatia sunt discreditate. Totusi, arhitectura lui Mackintosh se centreaza pe nevoile oamenilor, vazuti nu ca mase, ci ca individualitati ce au nevoie nu de o “masina de locuit”, ci de o opera de arta.

Japonismul a avut de asemenea o contributie in definirea stilului lui Mackintosh. Arhitectul aprecia stilul japonez datorita economiei de resurse, datorita formelor si materialelor naturale si pentru folosirea texturilor si a luminii in locul ornamentelor. Totodata, designul si mobilierul in arhitectura japoneza se concentrau pe calitatea spatiului, in comparatie cu traditia europeana, in care mobilierul era un simbol al averii proprietarului.

Datorita educatiei sale in spiritul Gothic Revival-ului, se remarca influenta acestui stil mai ales in operele sale de inceput, alaturi de cea provenita din arhitectura baroniala scotiana si din miscarea Arts and Crafts. Pe parcursul carierei sale, Charles Rennie Mackintosh si-a dezvoltat un stil propriu: un contrast intre puternice unghiuri drepte si motive decorative de inspiratie florala.

Primul sau proiect major a fost Glasgow Herald Building, in 1895. Singura cladire de cult realizata dupa un proiect al lui Mackintosh a fost Queen’s Cross Church din Glasgow, construita intre anii 1896-1898. Desi a realizat un proiect pentru Catedrala Anglicana din Liverpool, acesta nu a fost ales castigator in urma concursului din 1903.

In Europa, originalitatea stilului lui Mackintosh a fost imediat apreciata. Lucrarile sale au fost expuse in 1900 in cadrul expozitiei miscarii vieneze Secession, asupra careia au avut un impact semnificativ, cu precadere asupra arhitectului Joseph Hoffmann.

Glasgow Herald Building

Queen’s Cross Church

In 1901 participa la concursul lansat de o revista germana de design cu proiectul pentru “casa unui iubitor de arta”. Cu toate ca nu este ales castigator, primeste un premiu pentru calitatea exceptionala a portofoliului. Ulterior, Mackintosh aplica o parte din ideile acestui proiect la Hill House din Helensburgh, comandata de editorul Walter Blackie in anul 1904. Casa impresioneaza prin formele exterioare simple, solide, lipsite de ornamente, in contrast cu incaperile spatioase si luminoase, care dovedesc o atentie deosebita acordata culorilor si decoratiunilor.

Casa pentru un iubitor de arta

Hill House

Proiectul care a contribuit semnificativ la constituirea reputatiei sale internationale a fost Glasgow School of Art. Inceput in 1897 si finalizata in 1909, poiectul a fost derulat in doua etape (1897-99 si 1907-09) din cauza lipsei de fonduri. Aceasta intarziere i-a oferit lui Mackintosh oportunitatea de a integra designul initial, inspirat din traditia baroniala scotiana, cu partea noua, imbunatatita, apartinand secolului XX atat din punct de vedere stilistic, cat si tehnologic.

Exteriorul masiv al cladirii, construita din granit cenusiu si caramida tencuita, integreaza de asemenea ample luminatoare orientate spre nord, corespunzatoare atelierelor. Fatada vestica, realizata in a doua etapa, este spectaculoasa prin compozitie si prin cele 3 bovindouri verticale ce lumineaza biblioteca. Aceasta, finalizata in 1909, este spatiul interior cel mai remarcabil, care aminteste de interioarele japoneze.

Scoala de Arta este o marturie a evolutiei stilistice a lui Mackintosh, facand posibila cristalizarea unei sintaxe arhitecturale originale, utilizata pentru prima data la scara mare in proiectul pentru Willow Tea Rooms (1898-1917) comandat de Catherine Cranson.

Glasgow School of Art - fatada

Glasgow School of Art

Glasgow School of Art - biblioteca

Fatada estica Fatada vestica

Willow Tea Room

Willow Tea Room - interior

Adept al ideii de “arta totala”, Charles Rennie Mackintosh se bucura de succes in Europa si din partea unor comanditari precum Blackie si Cranson, insa este intampinat cu indiferenta pe plan local, iar cariera sa intra in declin. In 1913 s-a etras din parteneriatul cu Honeyman si Keppie iar in 1914 s-a mutat impreuna cu sotia sa Margaret Macdonald la Londra, incerand sa isi relanseze cariera, insa momentul nu a fost oportun, din cauza izbucnirii razboiului. Ultima sa comanda de arhitectura a fost redecorarea unei casei lui Bassett – Lowke din Northampton, intre anii 1916 – 1919, intr-un stil mai auster, strict geometric, diferit de proiectele precedente.

Bassett-Lowke House

In ultima parte a vietii sale, Mackintosh s-a dedicat picturilor in acuarela, realizand numeroase peisaje si studii de flori, de multe ori in colaborare cu Margaret). Relatia dintre peisajul natural si interventiile umane a fost principalul punct de interes in pictura lui. Tot in 1914, cei doi s-au mutat intr-un sat din Suffolk, Walberswich. Anul urmator, Mackintosh a fost arestat pentru acuzatia ca a fi un spion german.

In 1923, sotii Mackintosh s-au mutat in Port-Vendres, un oras de coasta din sudul Frantei, din ratiuni economice. In 1927, din cauza problemelor medicale, sunt nevoiti sa se intoarca la Londra. Diagnosticat cu cancer, Mackintosh a decedat in 10 decembrie 1928, la varsta de 60 de ani.

In ciuda numarului relativ redus de proiecte construite, Charles Rennie Mackintosh s-a impus in istoria arhitecturii prin calitatea exceptionala si originalitatea incontestabila a acestora, aducand orasul Glasgow pe scena culturii europene si fiind un punct de reper pentru arhitectii stilului Art Nouveau. In opinia mea, ceea ce impresioneaza este si capacitatea sa de sinteza in crearea unui stil individual, simbolismul folosit in decoratiile interioare si, nu in ultimul rand, perfectionismul de a creea o opera de arta totala, in care imaginatia creatoare a arhitectului sa se poata exprima pana in cele mai mici detalii.